Mihaela Bozariu, medic rezident, mamă și artistă, își deschide prima expoziție personală de pictură la Iași. Vernisaj pe 11 septembrie 2026.
Atunci când vorbește despre nevoia de a crea, cuvintele sale spun poate mai mult decât ar putea spune orice prezentare:
„Când nu pictez, simt că nu trăiesc, simt că nu am mâini. Sunt legată de pictură, culoare, la fel cum este legat sufletul de trup.”
Există două locuri în care, pentru Mihaela Bozariu, timpul și spațiul par să dispară.
Unul a fost sala de operații.
Celălalt este în fața unei pânze.
Într-unul, mâinile sale au învățat precizia și responsabilitatea medicinei. În celălalt, aceleași mâini caută libertatea culorii. Între aceste două lumi se află aceeași femeie: medic, mamă, fiică și artistă, un om care a găsit în pictură un limbaj pentru emoțiile pe care uneori cuvintele nu le pot cuprinde.
„Când pictez, pentru mine timpul și spațiul dispar, exact aceeași senzație ca atunci când eram în sala de operații”, mărturisește Mihaela Bozariu.
Pe 11 septembrie 2026, la Iași, toate aceste lumi se întâlnesc într-un moment aparte al parcursului său: vernisajul primei expoziții personale de pictură, intitulată „Când am simțit că pentru mine, tu cerul l-ai pictat”.
Este o expoziție despre cer și despre oameni, despre dor, memorie, iubire, lumină și speranță. Dar, înainte de a descoperi tablourile, merită cunoscută femeia din spatele lor.
Din Hârlău, spre medicină și artă
Mihaela Bozariu s-a născut pe 3 noiembrie 1991, în Hârlău, județul Iași.
Încă din copilărie, două direcții care aveau să-i definească mai târziu viața au început să prindă contur: fascinația pentru desen și pictură și dorința foarte clară de a deveni medic.
Desena și picta de mică, iar între anii 2005 și 2008 a participat inclusiv la tabere de pictură de icoane.
În același timp, de pe la 9–10 ani știa deja că vrea să urmeze medicina.
A luat acest vis în serios, iar drumul ales a însemnat mult studiu, disciplină și, inevitabil, mai puțin timp pentru pictură.
Arta nu a dispărut însă niciodată complet.
În timpul Facultății de Medicină a pictat puțin, însă a continuat să deseneze. La Anatomie, de exemplu, își realiza singură planșele.
Privind astăzi în urmă, medicina și arta nu par două drumuri complet separate.
Poate doar două moduri diferite prin care aceleași mâini au încercat să înțeleagă omul.
Chirurgia, una dintre marile sale pasiuni
După Facultatea de Medicină, Mihaela Bozariu a urmat timp de peste trei ani rezidențiatul în Ortopedie Pediatrică.
Chirurgia și, în mod special, sala de operații au ocupat un loc important în viața sa profesională.
Acolo a cunoscut acea stare de concentrare profundă în care restul lumii pare să dispară.
Este aceeași stare pe care spune că o regăsește atunci când pictează.
Ulterior, Mihaela și-a continuat parcursul profesional în Medicina de Familie, fiind în prezent în anul al III-lea de rezidențiat.
Pasiunea pentru chirurgie a rămas însă parte din povestea ei.
Poate tocmai de aceea comparația dintre sala de operații și șevalet este atât de personală.
La prima vedere, cele două lumi par greu de apropiat. Chirurgia presupune precizie, rigoare și responsabilitate. Pictura îi oferă libertatea gestului, a culorii și a imaginației.
Pentru Mihaela, amândouă au avut însă puterea de a face timpul să dispară.
A devenit mamă, iar pictura s-a întors în viața ei
În anul 2020, în perioada în care urma rezidențiatul în Ortopedie Pediatrică, viața Mihaelei s-a schimbat.
A devenit mamă.
În concediul de creștere a copilului îi lipsea activitatea profesională și, mai ales, sala de operații.
Dar tocmai în această perioadă s-a întors puternic la ceva ce făcuse parte din ea încă din copilărie.
Pictura.
A început din nou să picteze și a descoperit că nu mai era vorba doar despre o preocupare din timpul liber.
Pentru Mihaela există o diferență importantă între desen și pictură. Desenul i se părea mai concret și mai delimitat. Paleta cromatică, gesturile pensulei și libertatea oferită de culoare îi permiteau să exprime altfel ceea ce simțea.
Din acel moment, nu s-a mai oprit.
Iar în 2021, pictura a devenit oficial mai mult decât un hobby. Mihaela a hotărât să o ducă la un alt nivel.
Aproape fiecare „picătură de timp” a ajuns să fie pentru pictură
Viața unui medic rezident care este și mamă nu oferă foarte mult timp liber.
Mihaela știe acest lucru mai bine decât oricine.
Dar atunci când ceva devine cu adevărat important, timpul nu mai este doar ceva ce găsești.
Este ceva ce alegi.
Iar ea a ales.
A renunțat la televizor, la multe ieșiri și la alte activități pentru a dedica aproape fiecare „picătură de timp” rămasă picturii, scrisului și cititului.
Un gând al lui Constantin Brâncuși exprimă foarte bine această nevoie de a crea:
„Eu aș vrea să creez așa cum respir.”
Iar Mihaela își definește pictura prin propriile cuvinte:
„Pictez experiențe, emoții, trăiri. Pictez universul interior. Pictez viața.”
În 2024, dorința de a aprofunda arta a căpătat și o dimensiune academică: Mihaela a început Facultatea de Arte și Design din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași.
Nu a ales medicina în locul artei.
Și nici arta în locul medicinei.
A ales să le ducă mai departe împreună.
De la expozițiile din România la Florența, Londra și Miami
Hotărârea de a acorda picturii un loc central în viața sa a fost urmată de un parcurs expozițional care a depășit granițele țării.
Mihaela Bozariu a participat la numeroase expoziții colective în România, în orașe precum Iași, București, Satu Mare și Constanța.
Au urmat participări internaționale în Florența și Versilia, Italia, în Londra, Marea Britanie, precum și în Miami, Florida, unde a expus doi ani consecutiv.
În toamna anului 2026, lucrările sale urmează să ajungă și în Coreea de Sud, la Goenje.
Cu toate acestea, evenimentul din septembrie de la Iași are o semnificație aparte.
După participările la expoziții colective din România și din străinătate, „Când am simțit că pentru mine, tu cerul l-ai pictat” este prima expoziție personală a Mihaelei Bozariu.
Cerurile Mihaelei Bozariu ascund mai mult decât nori
Abstractul ocupă un loc important în creația Mihaelei.
Universul său artistic cuprinde însă și lumi interioare, spații aflate între vis și realitate, peisaje, arhitectură și memorie, artă murală și compoziții decorative.
Există însă un element la care revine în mod special.
Cerul.
Norii.
Lumina.
Cerurile pictate de Mihaela nu încearcă neapărat să reproducă realitatea pe care o vedem atunci când ridicăm privirea.
Sunt reinterpretate prin abstract, culoare și emoție. Nuanțele lor pot sugera diferite stări și trăiri ale omului, diferite momente și etape ale vieții.
În spatele lor se află însă și ceva mult mai intim.
Dorul de mamă.
Mihaela crede că această nevoie de a picta norii s-a născut, cel puțin în parte, din dorul după mama sa și din gândul la lumea în care crede că aceasta se află acum.
Astfel, cerul încetează să mai fie doar un element al unei compoziții.
Devine o punte.
Între aici și dincolo.
Între ceea ce putem vedea și ceea ce putem doar simți.
Între prezent și amintire.
Între oamenii care suntem astăzi și cei pe care continuăm să îi purtăm în noi chiar și atunci când nu îi mai putem atinge.
Este, în același timp, o reamintire a fragilității existenței și a faptului că suntem trecători.
„Dincolo de lumină”, lucrarea legată de memoria mamei sale
Dintre lucrările pe care le-a creat, Mihaelei îi este greu să aleagă una singură.
Există însă un tablou despre care vorbește într-un mod aparte.
Se numește „Dincolo de lumină” și este legat de memoria mamei sale.
„Atunci când am pictat-o, m-am gândit că aici, în acest loc, se unește prezentul cu trecutul, dar și cu viitorul. Se unește ceea ce este pământesc, spațiul acesta în care sunt, cu cel ceresc, cel în care cred că este acum mama.”
Privind această lucrare, Mihaela își amintește cât de repede trece viața.
Deși uneori ni se pare o veșnicie, suntem călători.
Iar pentru ea există speranța că despărțirile de aici nu sunt definitive.
„Privind-o, îmi amintesc că la un moment dat ne vom reîntâlni cu toții, nu doar cu ea, dincolo.”
Cromatica tabloului îi amintește de frumusețea sufletului mamei sale, dar și de frumusețea către care omul ar putea aspira.
Sunt momente în care, privind lucrarea, timpul și spațiul par din nou să dispară.
Rămâne doar clipa.
Mihaela descrie senzația drept „un fel de sentiment al veșniciei și plenitudinii”.
Pictura sa vorbește și despre suferința celorlalți
Nu toate lucrările Mihaelei Bozariu se nasc din propriile experiențe.
Viața și profesia au apropiat-o de oameni, de poveștile lor și, inevitabil, de suferință.
A fost impresionată și marcată de încercările prin care trec oamenii, iar fragmente din aceste trăiri au ajuns în lucrările sale.
Unele picturi vorbesc despre suferință.
Altele despre puterea de a continua.
Despre refuzul de a renunța, indiferent cât de grea devine viața.
Despre încercarea de a păstra ceea ce este frumos, luminos și bun în om.
Despre speranță.
Despre iubire.
Și despre responsabilitatea pe care fiecare dintre noi o are față de lumea pe care o va lăsa copiilor și generațiilor care vin după noi.
„Vreau ca atunci când cineva privește o lucrare să conștientizeze faptul că încă mai este ceva luminos, curat și bun în fiecare dintre noi.”
Există și lucrări care vorbesc despre ceea ce se distruge în om și în lume, ca un semnal că fiecare acțiune și fiecare gând pot avea consecințe asupra celor din jur.
Dar mesajul general al artei sale nu este unul al disperării.
Dimpotrivă.
Mihaela își dorește ca pictura să păstreze vie speranța și să ne reamintească ceea ce încă este frumos în noi.
Și, mai presus de toate, își dorește ca arta ei să poată alina, măcar pentru o clipă, inima celui care o privește.
„Când am simțit că pentru mine, tu cerul l-ai pictat”
Toate aceste fire se întâlnesc acum în prima expoziție personală a Mihaelei Bozariu.
Titlul ales este:
„Când am simțit că pentru mine, tu cerul l-ai pictat”
Conceptul expoziției s-a conturat inițial în jurul ideii „Din dor și lumină”, pentru ca apoi să evolueze spre o poveste mai amplă despre Cer ca martor al existenței umane.
Oamenii vin în viețile noastre.
Unii rămân.
Alții pleacă.
Unii lasă în urmă amintiri care ne schimbă pentru totdeauna.
Iubim. Pierdem. Ne despărțim. Ne este dor. Sperăm.
Iar deasupra tuturor rămâne Cerul.
Acel „tu” din titlul expoziției nu trebuie să aibă o singură identitate.
Pentru fiecare om poate însemna altcineva.
Poate fi omul iubit.
Poate fi cineva care nu mai este.
Poate fi o amintire.
Poate fi Dumnezeu.
Poate fi acel cineva la care ne gândim fără să-i rostim numele atunci când privim cerul.
Tocmai această libertate face ca expoziția să nu vorbească numai despre povestea Mihaelei, ci să lase loc pentru povestea fiecărui om care îi privește lucrările.
Iar în centrul conceptului rămâne o întrebare simplă, dar profundă:
„Cine, în afară de Cer, ne este martor?”
Vernisajul are loc pe 11 septembrie, la Iași
Expoziția de pictură „Când am simțit că pentru mine, tu cerul l-ai pictat”, semnată de Mihaela Bozariu, poate fi vizitată în perioada 10–20 septembrie 2026, la Centrul Internațional de Artă Contemporană – Baia Turcească Iași, Sala I, în partea dreaptă, către ieșirea spre Amfiteatrul de Vară.
Vernisajul are loc vineri, 11 septembrie 2026, de la ora 18:00.
Expoziția este prezentată de lector univ. dr. Maria Bilașevschi, președintele Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Iași, și de prof. univ. dr. habil. Cristian Ungureanu, prorector al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași.
Lucrările sunt originale și sunt deschise și spre achiziție. Persoanele interesate pot lua legătura direct cu Mihaela Bozariu pentru informații privind disponibilitatea lucrărilor și modalitatea de achiziție.
Un medic. O mamă. O fiică. O artistă. Și un cer care le leagă pe toate
Dincolo de expoziții, orașe și tablouri, povestea Mihaelei Bozariu este povestea unui drum.
Drumul unei fetițe din Hârlău căreia îi plăcea să deseneze și care, la numai 9–10 ani, știa deja că vrea să devină medic.
Al tinerei care a lăsat pentru o vreme pensulele în plan secund pentru a studia medicina.
Al medicului care a descoperit în chirurgie și în sala de operații o pasiune și acel loc rar în care timpul pare să dispară.
Al femeii care a devenit mamă și care, într-un moment în care viața i se schimba pentru totdeauna, s-a întors la pictură.
Al fiicei care și-a transformat dorul de mamă în lumină, nori și ceruri.
Și al artistei ale cărei lucrări au călătorit din România până la Florența, Versilia, Londra și Miami și care acum își deschide, acasă, la Iași, prima expoziție personală.
Poate că tocmai de aceea picturile Mihaelei Bozariu nu trebuie explicate până la capăt.
Uneori, arta nu ne cere să înțelegem.
Ne cere doar să ne oprim.
Să facem liniște.
Să privim.
Și să descoperim ce trezește în noi cerul pe care altcineva l-a pictat.
INFORMAȚII DESPRE EVENIMENT
Artist: Mihaela Bozariu
Expoziție: „Când am simțit că pentru mine, tu cerul l-ai pictat”
Perioada expoziției: 10–20 septembrie 2026
Vernisaj: vineri, 11 septembrie 2026, ora 18:00
Loc: Centrul Internațional de Artă Contemporană – Baia Turcească Iași, Sala I, partea dreaptă, ieșirea spre Amfiteatrul de Vară
Prezintă: lector univ. dr. Maria Bilașevschi și prof. univ. dr. habil. Cristian Ungureanu
Achiziții: lucrările sunt disponibile și pentru achiziție prin contact direct cu artista
Sursa foto: Mihaela Bozariu
