Pamela Anderson a făcut o dezvăluire emoționantă la gala amfAR Venezia, desfășurată în cadrul Festivalului de Film de la Veneția. Actrița a vorbit deschis despre impactul devastator al diagnosticului său de hepatită C, menționând că medicul i-a spus că, de fapt, mai avea aproximativ 10 ani de trăit. Această informație i-a marcat profund perspectiva asupra vieții și a influențat deciziile pe care le-a luat în acea perioadă.
În discursul său, actrița, în vârstă de 59 de ani, a explicat că vestea despre hepatită nu a fost doar o problemă medicală, ci a transformat complet modul în care își trăia viața. „A fost o condamnare la moarte. Asta mi-a spus medicul – că probabil mai aveam aproximativ 10 ani de trăit”, a declarat Anderson, evidențiind că singura ei frică era legată de soarta copiilor săi, Brandon și Dylan. „Nu era vorba despre frica de moarte, ci despre frica de ceea ce s-ar putea întâmpla cu copiii mei. Mi-a dat viața peste cap”, a adăugat ea.
Pamela a fost diagnosticată cu hepatită C în 2002, într-o perioadă în care tratamentele erau mult mai limitate comparativ cu cele disponibile în prezent. Actrița a explicat că virusul a fost contractat după ce a folosit ace pentru tatuaje împreună cu fostul soț, Tommy Lee. După un parcurs lung și dificil, în 2015, Pamela a anunțat că s-a vindecat, beneficiind de un tratament care a revoluționat abordarea acestei boli.
Pe scenă, Pamela a subliniat că lupta sa nu se rezumă doar la probleme fizice, ci și la stigmatizarea și emoțiile negative care au venit odată cu diagnosticul. „Experiența a lăsat urme emoționale adânci; am simțit rușine, vinovăție. Deși acum sunt vindecată, am simțit că aceste lucruri m-au urmărit mult timp.”
Premiul Award of Courage i-a fost înmânat de Taika Waititi, marcând nu doar recunoașterea curajului ei, ci și un mesaj de putere și recuperare. Pamela a încheiat discursul cu un îndemn de încurajare pentru toți cei care se confruntă cu provocări asemănătoare: „Nu sunt o victimă, sunt o învingătoare. Sunt puternică și capabilă, mai mult decât mi-aș fi putut imagina.”






