Revivalul musicalului „Ragtime” pe Broadway este un eveniment așteptat cu nerăbdare de iubitorii de teatru. Deși speranțele erau mari, acest spectacol lasă publicul cu sentimente mixte, captând atenția prin interpretări vocale impresionante, dar punând în lumină și numeroasele lipsuri ale producției. Musicalul reușește să strălucească prin talentul actorilor, dar dezvăluie și provocările unei adaptări care încearcă să debaraseze excesul pentru a evidenția esența piesei.
Povestea și provocările ei
„Ragtime” își propune să exploreze complexitatea interacțiunilor dintre albi, negri și imigranți europeni în New York-ul de la începutul secolului XX. Totuși, lipsa decorurilor adecvate și a unei narațiuni mai clare determină o pierdere a atenției publicului. Redus la esență, musicalul încearcă să își mențină povestea vie, dar în același timp își expune defectele narative printr-o abordare simplistă și, uneori, neclară.
Printre elementele dramatice ale actului secund, se numără o serie de evenimente rapide precum incendiul, mutarea la Atlantic City și tragediile personale care, în loc să aprofundeze povestea, induc un sentiment de agitație și confuzie. Această aglomerare de întâmplări lasă publicul fără suficient spațiu pentru a se conecta emoțional cu personajele.
Performanțele actorilor
Cu toate acestea, interpretările actoricești sunt impresionante, unde Joshua Henry, în rolul lui Coalhouse Walker, strălucește prin vocea sa de excepție. Deși spectacolul nu reușește să atingă toate punctele forte ale versiunilor anterioare, performanțele individuale aduc un plus de valoare. Caissie Levy și Ben Levi Ross oferă prestații memorabile, ridicând nivelul spectacolului prin interpretări pline de emoție.
Din păcate, personajul Sarah, interpretat de Nichelle Lewis, rămâne la nivel superficial, fără adâncimea necesară pentru a captiva. În schimb, Ross, în rolul politicosului frate mai tânăr, reușește să ofere una dintre cele mai bune interpretări ale spectacolului, aducând autenticitate și forță în momentele sale de scenă.
Regia și construcția spectacolului
Regizat de Lear deBessonet, acest revival al „Ragtime” încearcă să prezinte un punct de vedere distinct, dar se confruntă cu dificultăți în utilizarea spațiului vast al teatrului Beaumont. Lipsa unei coordonări eficiente între actori face ca experiența teatrală să rămână neconvingătoare, chiar dacă piesa depune eforturi mari pentru a trezi emoții puternice.
Chiar și așa, „Ragtime” reușește să se impună prin forța vocală a distribuției, cântecele remarcându-se prin intensitate și pasiune. DeBessonet aduce o abordare nouă la Lincoln Center, dar adaptarea necesită încă rafinări pentru a atinge nivelul așteptat de public.
