Alături de succesul său înregistrat în lumea cinematografiei ca tânărul caddie din „Happy Gilmore”, Jared Van Snellenberg se remarcă acum într-un domeniu complet diferit, devenind un respectat om de știință. De loc din Long Island, el și-a construit o carieră remarcabilă ca neurocercetător, echilibrând amintirile comice care îl urmăresc din perioada sa de actorie.
De la cinema la știință
Jared Van Snellenberg a fost cunoscut pentru rolul scurt, dar memorabil, din faimosul film din 1996, unde a fost atacat de personajul lui Adam Sandler. În prezent, ca director de laborator la Școala de Medicină Renaissance din Stony Brook, amintirile din acea perioadă amuzantă îl urmează adesea. „Oamenii vin la studiile noastre de cercetare și zic: ‘Nu prea îmi pasă de plată, pot să îl cunosc pe Dr. Van Snellenberg?’” a spus fostul actor. În ciuda schimbării sale de carieră, notorietatea din film încă îl face recunoscut pe stradă.
Tânjind după trecutul actoricesc
Deși acum locuiește în Floral Park, Van Snellenberg recunoaște că îi lipsesc momentele glorioase de pe platourile de filmare. Atmosfera animată creată de Sandler și echipa sa rămâne o amintire dragă. „Sandler era exact ca personajele sale din filme. Acea atmosferă era de neuitat”, își amintește el. Chiar și momentele de nebunie cu Carl Weathers au rămas memorabile, inclusiv o confruntare amuzantă de tip slapstick.
Un episod neprevăzut în cariera sa de actorie l-a făcut pe Van Snellenberg să-și schimbe direcția. Regizorul a decis să renunțe la o scenă riscantă, după ce Sandler l-a scăpat accidental în timpul unor filmări. În mod ironic, un alt moment care i-a marcat începutul în „Happy Gilmore” a fost o decizie de rebeliune, când și-a decolorat părul blond, păstrându-l exact cum regizorul își dorea.
Un viitor printre neuroni
Cu toate că „Happy Gilmore 2” i-a redat doar o prezență fotografică, Van Snellenberg este mulțumit să vadă că rolul său este preluat de golferul profesionist Will Zalatoris. Chiar dacă ar fi dispus să apară într-un eventual „Happy Gilmore 3”, el este dedicat cercetărilor sale asupra impactului memoriei de lucru asupra schizofreniei.
În mod surprinzător, deși a petrecut timp pe un set cu tematică de golf, Van Snellenberg nu s-a lăsat atras de acest sport. „Nu am avut ocazia să joc niciodată golf în tinerețe”, afirmă el. Contactul său cu acest sport a fost mai degrabă o experiență legată de adolescența sa și de momentele amuzante petrecute cu Sandler, decât un impuls de a încerca golf.
